PIPERUL

PIPERUL



Piper nigrum Fam. Piperaceae.
In traditia populara: piperul se fierbea cu vin si se lua contra raceli. Pentru colici se inghiteau 9 boabe de piper, intregi. La junghiuri, se lua o hartie albastra, se intepa cu acul, se stropea cu rachiu, ori cu zeama de lamaie, se presara cu piper pisat, apoi se punea la locul unde-l sageta pe bolnav. La sifilis se prindea o rama, se pisa bine, se amesteca cu piper marunt si cu miere si se ungea nasul bolnavului. Cei care aveau hernie, carcei si dureri de stomac luau un pahar de tuica si amestecand-o in doua cu piper, se bea dintr-o sorbitura. Faina de boabe rasnite, presarata pe o batista si udata cu spirt, se aplica la junghiuri si contra durerilor de piept.

Compozitie chimica: fructul o baca rosie, contine ulei eteric cu gust iute caracteristic. Din fructele culese inainte de coacere, se obtinea piperul negru, din cele coapte si decorticate, se obtinea piperul alb.

Actiune farmacologica: digestie lenesa, regleaza activitatea sangelui in circulatia lui defectuoasa, diverse dureri, rezolva indigestiile, este un antibiotic, antimicrobian, anticataral, antiinflamator, ajuta la expectoratie calmand tusa.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni catarale, bronsite, circulatie defectuoasa a sangelui, digestie lenta, constipatie, dureri inclusiv reumatice.

Preparare:
se consuma macinat cate putin pentru a se regla activitatea sangelui mai ales in sezonul rece, de asemenea este util in afectiunile de mai sus.

-Extern se va amesteca cu putin alcool si se maseaza zonele dureroase pentru calmarea lor sau pentru restabilirea circulatiei sangelui.


PIPERUL BALTII.

Polygonum hidropiper Fam.Polygonaceae.
Denumiri populare: ardeiul dracului, ardeiul porcului, buruiana jermilor, buruiana viermilor, canepa de apa, dintele dracului, iarba purecilor, iarba iute, iarba rosie, piparca salbateca, piper de apa, piper de balta, piperul broastei, troscot piperat, troscot rosu.

In traditia populara: se folosea in unele parti la vopsitul in galben.
Planta se pisa si se punea pe ranile deschise, ca sa nu faca viermi. Se storcea sucul in rana. Se folosea la rani infectate. Cel mai mult se folosea in medicina veterinara.

Compozitie chimica: acizi, tanin, rutina, quercetrina, acizii formic, malic, valeranic, vitamina k, esteri flavonici ai bisulfatului de potasiu, rutozid, hiperozida, cvercitrozida, remnazinsicarina, metropersicarina, etc. Radacinile contin oxilometilantrachinone, glicozizi, substante amare.

Actiune farmaceutica: diuretic, antiscorbutic, hemostatic in afectiunile hemoroidale, intestinale, uterine, vezicale, etc. Hipotensiv datorita flavonelor. Tadeona si tadeonalul este toxic. In uz extern ere utilizat ca vezicant si ca lotiune impotriva edemizarii picioarelor si pentru spalarea plagilor ulcerate.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: edeme, fibrom uterin, hemoptizii, hemoragii gastrice si intestinale, menometroragia tinerelor fete, metroragii, rani sangerande.

Preparare:
din 2 lingurite de planta macinata se va face un ceai pentru consumul intern. Se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
-Tinctura obtinuta din 50 g de planta maruntita care se pune la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile agitand des. Se strecoara. Se vor lua cate 30-40 picaturi diluate cu putina apa de trei ori pe zi inainte de mese cu 15 minute. Se foloseste in special pentru metroragii sau alte afectiuni interne.

-4 linguri de planta maruntita se vor pune la un litru de apa. Se va fierbe timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se poate folosi extern la fibrom uterin in spalaturi vaginale sau alte afectiuni externe.